Ziua 22 – 09.10.2008 (1/2)
Zi foarte plina si plina de peripetii – cele mai multe nasoale! Repede, de dimineata (06:30) am pornit spre Parcul National Mago sa ii vedem pe cei din tribul Mursi. Chiar inaintea noastra se aflau inca trei masini 4×4, pline ochi cu turisti francezi, zgomotosi si sforaiciosi (au fost vecini cu noi in campingul din Turmi si noaptea era simfonie). Media lor de varsta – 60. Cu o noapte inainte turnase in ultimul hal (in viata mea nu cred ca am mai vazut si auzit asa o ploaie torentiala!), asa ca ne-am speriat ca nu vom putea intra in parc din cauza starii drumului, mai ales ca la un moment dat masina patina in noroiul moale mai ceva ca o sanie.
La intrarea in parc, toate masinile francezilor erau oprite si aliniate una in spatele celeilalte – furtuna daramase ditamai copacul de-a curmezisul drumului. Nu se putea trece. Barbatii s-au opintit pret de vreo jumatate de ora sa rupa din cracile copacului ca sa putem trece.
Dupa asta i-am depasit pe branzomani, dar la scurt timp a inceput sa se auda un troncanit urat la masina noastra – se rupsese axul care tine unul din amortizoarele de pe spate, astfel incat amortizorul cu pricina se balanganea liber si nu-si mai facea treaba.
Acum a fost randul francezilor sa opreasca in spatele nostru. Soferii lor l-au ajutat pe al nostru, si au legat toata nebunia care zanganea CU SFOARA!! Doar e Africa.. si totul merge aici improvizat!
Cand am ajuns la Mursi, care erau 3 sate mici relativ apropiate, am cautat sa-l gasim pe acela in care nu erau francezi. Lucrurile au mers mai bine decat ne-am asteptat. Paznicul inarmat al parcului, care ne insotea, ne-a fost de un real folos: cunostea limba lor si ne-a ajutat sa negociem cu ei pentru poze.. si pentru niste bratari pe care le-am cumparat chiar de la mainile lor. La fel – discurile acelea pentru buze si urechi, ca doar de-aia sunt faimosi Mursi.
A fost nevoie de ceva lamuriri in privinta blitului telecomandat pe care l-a folosit Tudor pentru portrete. Ei credeau ca e un alt aparat foto.. si ne cereau dublu, dar paznicul le-a explicat ca e doar “lumina”.
La prima poza – cu trei fete topless – blitul nu s-a declansat din prima si a trebuit sa mai facem una, ne asteptam sa ne ceara bani de doua ori, dar cumva, intelesesera ca nu iese poza decat daca e “lumina”. In sensul asta aici nu e ca la alte triburi. Aici dai doi biri si apesi o singura data pe declansator. Nu merge cu mismasuri. Sunt foarte perspicace si au pusti. A fost foarte ok: am ras cu ei, am glumit, o femeie insarcinata mi-a cerut 4 biri, desi stabilisem 2, pentru ca mi-a arat catre burta ei, adica se taxeaza si copilul ne-nascut. Ne-am harjonit, dar a inteles ca primeste doar 2.
Apoi doi tipi cu Kalashnikov-uri, pe care ii tot pozaseram, au zis ca ne lasa sa le facem o poza gratis. La superoferta! Dar dupa aia ne-au cerut bani. :) Asta e.. cu ei n-a mers!

(to be continued…)
Anonymus, nu ma supar :) poate e o chestie pur feminina..asta cu cifrele si preturile. Mi-ar place sa cred ca, totusi, ai reusit sa gasesti si lucruri interesante in jurnal. Nu e un text jurnalistic, nici vreo analiza antropologica, sunt ganduri puse de-a valma,asa cum mi-au venit.
Tea, no ofence….adica povestea frumoasa, pozele nu mai spun, dar dupa ce am parcurs cateva zile numai cifre si preturi am in cap…
Le poarta mereu. Din ce in ce mai mari pana la diametre incredibile.BR/Cica asa e frumos.BR/Cat despre licoarea de care ai pomenit.. propune ceva, si nu refuzam! :)
Salut, aventurierilor! Care e treaba cu discurile in gura si in urechi? Le poarta in fiecare zi sau doar “in zile de sarbatoare”? BR/Si la o bere cand ne vedem? :)
ei da…pai io cu el am venit, cu el plecam. nu ma joc in situatii d’astea. :)
Tea nu ti-a cerut 2 biri ptr poza?… sper sa nu-i dau idei.
Si eu astept continuarea.
Imi imaginez ca era cam greu de negociat cu tipul cu Kalashnikov :)BR/BR/Ca de obicei, astept cu nerabdare si continuarea…