Parquet mon amour
a href=”http://4.bp.blogspot.com/_xKqa40aUZ50/RaymouAne3I/AAAAAAAAAEI/ZCqRNLwqlic/s1600-h/parquet_mr.jpg”img id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5020570903086857074″ style=”DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center” alt=”” src=”http://4.bp.blogspot.com/_xKqa40aUZ50/RaymouAne3I/AAAAAAAAAEI/ZCqRNLwqlic/s400/parquet_mr.jpg” border=”0″ //abr /divNu se intampla niciodata nimic la Parchet, la Tribunal sau la DNA daca nu e frig. Cum se face frig, cum trebuie mers la una din aceste institutii si stat. Pentru ca nu va imaginati ca mergi la DNA, spre exemplu, si faci ceva. Nu. Stai. Multe ore. Si nu oricum, ci afara si in frig si in picioare.br /Si stai ca sa il prinzi pe X sau pe Y dand cate o declaratie in fuga in timp ce iese din respectiva institutie. Asta e tot. Este vorba despre un singur cadru (ales din vreo 170 trase in foc continuu) cu personajul principal in fata cladirii din care iese.br /Ce spune o astfel de imagine? Aduce vreo informatie in plus? Ma indoiesc. Singurul atribut al unei astfel de fotografii, este ca cititorul poate sa vada ca si noi am fost acolo.br /Oricum toti avem aceeasi imagine. Nu ai cum sa fii original cand este vorba despre un astfel de eveniment. Si totusi redactorii si editorii si sefii insista pe astfel de subiecte. Ceva din euforia faptului ca Tariceanu e la Parchet dand declaratii ii face sa creada ca de data asta, cu siguranta va iesi o poza de Pulitzer de acolo.br /Si te duci.. si stai in fata Parchetului o ora.. doua.. trei.. fumezi, faci pipi sau te tii, intri in vorba cu toti, spui bancuri, bei cafea.. si mai tragi din cand in cand cu coada ochiului la usa pe unde trebuie sa iasa cel pentru care esti acolo.br /Se fac intelegeri. Schimburi. „Tu te duci la iesirea din spate si stai acolo.. daca iese pe acolo il prinzi tu si-mi dai si mie.. si io-ti dau tie daca iese p’aici..” sau (asta e preferata mea) se trezeste cate unu’ de obicei dintre cei mai subrezi, care nu sunt siguri ca mai pot face fata la o buluceala, si incep sa faca ordine „Mai baieti.. haideti sa facem un cerc asa.. ordonat.. si cand iese.. sa-l prindem toti.. fara graba.. fara chin..” Zis si facut. Ne aranjam ca la armata.. si continuam sa asteptam. Cand iese X, ce credeti ca se intampla? Bineinteles.. Se strica tot.. si iese balamuceala. E mai frumos asa. N-ar fi parchet daca n-ar fi asa.br /Si de ceva vreme mai astept ceva.. sa ma contacteze baietii de la Pulitzer. Oare le-oi fi dat numarul corect?/div
ce sari ma asa??? vb si noi..ne dam cu parerea..da stii si tu cum e cu “glumitele” astea..au si ele o doza de adevar…pulizzer..suna bine
Stiu maaai.. ce naiba.. era ironic.. ca am zis ca se asteapta toti la cine stie ce mare branza.. si oricum sunt toate la fel (pozele, adica)… oooof!
Nu cred ca am vazut vreo poza de genul asta premiata vreodata. Pentru ca in definitiv e doar o poza nu fotografie.
da tu pulizzer astepti?
Pai daca tot aveti cu totii poze la fel, de ce nu raman 2 sa pazeasca intrarile, cat timp ceilalti stau la cafea pe undeva? Faceti si voi cu randul, tragere la sorti, de-astea :)br /br /Dar under ar mai fi atunci farmecul de a ingheta si de a te simti sardina?br /br /Cu premiul se poate rezolva altfel: du-te si asteapta la sediul lor, pana ii vezi iesind cu trofeul :P
Da-le si adresa de mail..si desigur link-ul de la blog…sa vada baietzii de la Pulizzer povestea fotografiei :)