Say cheese!
a href=”http://1.bp.blogspot.com/_xKqa40aUZ50/RaOFEiddZ-I/AAAAAAAAAC0/Ox3fh3_RnEI/s1600-h/2007-01-09T102718Z_01_DHA01D_RTRIDSP_3_BANGLADESH.jpg”img id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5018000722837202914″ style=”DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center” alt=”” src=”http://1.bp.blogspot.com/_xKqa40aUZ50/RaOFEiddZ-I/AAAAAAAAAC0/Ox3fh3_RnEI/s400/2007-01-09T102718Z_01_DHA01D_RTRIDSP_3_BANGLADESH.jpg” border=”0″ //a Photographers take pictures of injured activists lying on the ground after clashes with police in Dhaka January 9, 2007. Police battled political activists throwing bombs and stones in the Bangladeshi capital on Tuesday, leaving dozens injured on the third day of clashes. (REUTERS)br /br /Nu vi se pare ca numarul fotografilor aproape ca il egaleaza pe cel al protestatarilor? Mie scena mi se pare usor suprarealista. Cate bâte, tot atatea aparate foto. Imaginea e tare, nu am ce zice.. dar nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva prezenta fotografilor acolo inflameaza lucrurile. Se intampla de multe ori ca spiritele sa se incinga exact cand apar camerele. Oamenii tipa mai tare, gesticuleaza mai energic.. simt ca mesajul lor poate fi auzit.. si exagereaza. Pe de cealalta parte, fortele de ordine simt o mai mare responsabilitate de a controla situatia. Se simt urmariti.. si fac exces de zel. Toate astea puse la un loc – ies de-o poza de prima pagina. Ma intreb cum ar arata scena daca fotografii n-ar fi acolo..br /div/div
