Ziua 22 – 09.10.2008 (2/2)
[…] Dupa asta aveam de prins o piata in Key Afar, unde veneau cu marfa cei din tribul Banna. Inainte, insa – pranzul. L-am invitat si pe Zericho, soferul, dar a zis ca el se grabeste sa repare masina. De fapt s-a intors cu ghidul (cel pentru care trebuia sa platim noi 200 de biri si de care credeam ca am scapat).
Ne-a vandut o poveste cum ca am plecat la 6:30, si nu la 7, cum ii spusese el ghidului, si ca de aia nu a fost ghidul cu noi, dar ca oricum e obligatoriu sa-l platim, fie ca a fost, fie ca nu. Pentru ce?! Asta era intrebarea cu care l-am bombardat toti trei, iar el agita o chitanta stampilata! Asa praduiala ca aici nu am vazut de cand sunt! Cica las ca vine cu noi la piata sa ne fie ghid pentru cealalta jumatate de zi.
Din nou Zericho se comporta de parca noi am fi dusmanii lui. Discutiile au durat, dar in final l-am platit, dar l-am luat cu noi pe ghid, asa de-ai naibii. Nu ca am avea nevoie de ghid la piata, dar e de neacceptat sa primeasca omul ala niste bani asa.. degeaba. Pe drum a inceput sa ploua torential, iar noi faceam haz: ce-ar fi daca i-am zice acum, pe ploaie, ca ne-a razgandit, si ca nu mai avem nevoie de serviciile lui. Sa pastreze banii, dar sa se dea jos din masina. :))) Dar asta ar fi fost rautate pura.
In piata, cand am ajuns, se plimba pe langa noi si n-avea mare lucru de spus. Daca asta se cheama ghid, inseamna ca sunt io tampita!
O fata Banna se uita la mine. Avea niste dungi tatuate pe fata (semn ca apartine tribului), si pentru ca i-am zambit, mi-a bagat o bomboana in gura. Nu ma asteptam. M-am scotocit in geanta sa ii dau ceva, si am gasit un sapun de la hotel. Cand l-a vazut, mi-a umplut mana de bomboane. Foarte draguta! Rar am primit ceva, aici, in Africa, inainte sa ofer eu ceva.
In piata, aceeasi atmosfera draguta: zumzet mult, cafea, tutun, piele, fructe, miere si tot felul de margele. Dupa noi, evident, se tineau niste copii care ne aratau una, alta, si ne dadeau oricum mai multe informatii decat asa-zisul ghid.
La final, pentru ca nu avea ce altceva sa le dam, am impartit in stanga si in dreapta servetele umede si parfumate cu actiune contra tantarilor. Pentru asta am primit de la un baietel o bratara de margele. O! Doua cadouri intr-o singura zi!
Apoi am plecat spre Konso, unde urma sa innoptam. Zericho avea un bot mama-mama. Ne-a zis ca a doua zi mergem, dupa ce vedem satele de langa Konso, direct catre Arba Minch. Adica inapoi de unde plecase cu cateva zile in urma, si unde nu mai aveam ce sa cautam. El vrea, adica, sa avem doua zile doar pentru intoarcerea in Addis. Nu e corect! Calculand de maine, am mai avea trei zile de excursie, iar el vrea sa le manance pe toate pe drum! Ba mai mult, ne-a zis ca el are programul lui! Maine vor fi niste discutii nasoale. Foarte nasoale. Noi vrem sa ajungem si in Yabello, iar el nu!
Am stabilit de la inceput ca programul e flexibil, NU ca el are programul lui! In fine. Dormim la un hotel despre care se zice ca e cel mai bun. Pentru 5 dolari avem un miros dubios in camera si o baie care nu functioneaza in niciunul din modurile in care ar trebui sa functioneze o baie. Totul e pe baza de generator aici, care merge 5 minute, si apoi moare 20 de minute.
Cina am luat-o la “hotel”. Doar Tudor a mancat ceva – o omleta. Noi doua am zis “pas”. Prea scarbos totul si prea multi nervi. Am stat la lumina lumanarii meditand la situatia noastra. Macar berea era rece. Ne-am mai amuzat atunci cand Tudor a intrebat de toaleta si i s-a oferit o Coca Cola, iar cand a facut, la final, gestul pentru nota (ca si cand scrii pe o foaie invizibila), a primit un pix. Deci cam asa ne intelegeam cu personalul. :) Pentru maine avem multe de pus la punct. O sa fie discutii aprinse… pacat, ca e aniversarea noastra… […]
