Ziua 20 – 07.10.2008
Si astazi a fost excelent! :) De dimineata am pornit spre Karo, sa vedem si tribul de acolo si pot spune ca ce am vazut acolo ne-a placut cel mai mult de pana acum. Pentru masina am platit 100 de biri, iar intrarea propriuzisa in trib – 50. Dar a meritat toti banii. Tribul Karo este renumit pentru complexitatea si frumusetea picturilor corporale, desi cand am ajuns noi, nu erau prea multi “desenati”. Ne-am invartit o vreme pe acolo, pentru ca am asteptat un grup de turisti care venise inaintea noastra, sa termine si sa plece. Ne-au invitat apoi in satuc, dar a fost total diferit de ceea ce ne asteptam.
Nu s-au aliniat sa fie alesi, nu au tras de noi, nu au tipat.. nimic. In sat erau numai femei si copii (barbatii erau probabil cu vitele la pascut) si cei mai multi isi vedeau de ale lor (faceau mancare.. macinau faina, etc.) E posibil sa o fi facut pentru turisti, dar nu cred ca sunt asa buni actori. Oricum, macar nu se uitau fix in camera si nu pozau. E drept, cereau 2 biri pe poza, dar la asta ne asteptam deja. Copiii mici costau doar 1 bir. Sa ii pozezi, desigur.
Ne-am plimbat prin sat, Tudor a facut poze dragute, iar copiii s-au tinut dupa noi tot timpul, dar nu la modul agresiv. M-au tinut de maini, au ras de cerceii mei, mi-au cerut esarfa, tricoul, si pentru prima data, s-au arata curiosi si de ce am pe sub tricou, desi nu poti spune ca nu au mai vazut in viata lor…
Pe nemtoaica chiar au pipait-o! :) Unei femei i-am dat un sapun (din ala mic de la hotel) – e o necesitate scumpa pentru ei.. si femeile chiar intreaba daca ai sa le dai. La schimb, ne-a invitat in coliba ei unde gatea, si ne-a invitat chiar sa gustam. Am refuzat politicos. Doarme pe jos pe o piele de vaca, iar cand e frig se acopera cu o paturica. Nu simte niciodata confort, nu se afunda niciodata intr-un fotoliu sau pat moale.. A fost foarte draguta.
Copiii aveau cu ei un pui de caprioara pitic (dik-dik), pe care-l tot carau si smuceau. Saracul era tare spariat si am vrut sa-l cumparam de la ei ca sa ii dam drumul, dar au disparut cu caprioara inainte sa facem tranzactia. Ne-a placut mult ca am putut sa ne plimbam prin trib aproape nestingheriti. Apoi ne-am grabit sa prindem targul din Dimeka, care e foarte aproape de tabara noastra.
Aceiasi Hammer isi expuneau marfa, doar ca aici nu mai exista zona cu suveniruri.. semn ca era un targ mai putin frecventat de turisti. Unii vin de la zeci de kilometri distanta pentru targ. Si vin pe jos. Fac si cate o zi jumate. Acum am inteles de ce cara mereu dupa ei acele mici scaunele/perna. Clar ca au nevoie de cateva ore de odihna cand merg asa de mult.. fie stand in fund, fie culcati.
De la o fetita Karo am cumparat o bratara tare draguta: margele marunte si o margica mare care pare a fi un os slefuit, si rotund. Am intrebat-o ce e, dar ea tot zicea “Karo, Karo”.. adica, cum ar veni, ca e de la ea din trib.
Seara am cinat cu un cuplu de francezi (Loretta si Pierre). Foarte draguti oamenii. Sunt pentru a 7-a oara in Etiopia si au acelasi sofer de 5 ani. Ne-au dat o gramada de amanunte despre Etiopia, oamenii de aici si triburi. Ne-au avertizat in privinta celor din tribul Mursi, care sunt foarte reci, au niste taxe de intrare de te indoaie si iti numara de cate ori apesi pe butonul de la camera ca sa iti ceara bani pe fiecare click. Sunt salbatici si cica nu e bine sa ii superi. Cred si io! Am aflat de la acelasi cuplu cum e cu saritul taurilor – traditie a tribului Hamer. Este un ritual de trecere a baietilor, prin care dovedesc ca sunt pregatiti sa se insoare si sa aiba o familie.
E o ceremonie care dureaza toata ziua, si unde sunt aliniati niste tauri, iar baiatul ales, se dezbraca complet si trebuie sa paseasca pe spinarile taurilor de 3 ori inainte si inapoi fara sa cada. Femeile din familia lui sunt in tot acest timp biciuite pe spate, ca sa isi dovedeasca dragostea si sustinerea lor. Ele se mandresc apoi cu cicatricile adanci, ca simboluri ale iubirii lor.
Daca un baiat moare inainte sa fi trecut prin acest ritual, el nu beneficiaza nici macar de o inmormantare ca lumea. Si mai rau! Daca are un frate mai mic, care nici el nu a apucat sa treaca prin ritual, fratele cel mic isi pierde dreptul de a avea o familie. Barbatii Hamer pot avea mai multe neveste, iar una costa cam 40-50 de vite. Prima nevasta este, evident, cea mai importanta, si poarta la gat un colier (un fel de zgarda metalica) care nu se mai da jos niciodata. De fapt este din metal si piele, si e acoperit cu un fel de lut rosu, acelasi pamant pe care il folosesc si la impodobirea parului. Am observat ca se dau cu chestia asta peste tot, pe tot corpul, si cred ca ii protejeaza cumva, poate de soare (?).