Ziua 19 – 06.10.2008
Am dormit excelent in cortul nostru, in campingul din Turmi. Toata noaptea s-au auzit in departare greieri, pasari ciudate si diverse zgomote salbatice. La 7 am pornit spre Omorate, foarte aproape de granita cu Kenya, motiv pentru care politia ne-a cerut pasapoartele.
Am oprit in Omorate unde am luat si micul dejun. Vis-a-vis, peste raul Omo se afla tribul Dassanech pa care l-am si vizitat dupa ce am mancat. Nemtoaica n-a vrut sa treaca raul. Noi da. Costa 40 de biri (4$) de persoana sa treci raul (dar asta am aflat abia dupa ce ne-am intors) si, normal, taxa de 50 de biri de intrare in trib. Raul se trecea cu o “barca” (jumatate de copac taiat longitudinal si scobit).
Raul e pamantiu si destul de infricosator pentru ca nu e limpede. Am mers cu emotii maxime: Tudor pentru intraga aparatura, eu pentru viata mea. N-am luat ghid cu noi, am mers pur si simplu, dar cei din Dassanech stiau prea bine cum merge treaba.
Dupa ce am dat mana cu seful tribului, care statea la un loc cu barbatii, am intrat in trib. Colibe mici de paie, si multe femei cu copii. Toti s-au aliniat dupa bunul obicei si asteptau sa fie alesi. Mi-a placut o femeie insarcinata. Arata foarte bine, era naturala si nu stia sa pozeze. Ne-ar placea sa avem poze cu ei facand diferite lucruri pe langa casa.. gen.. instantanee, nu doar sa stea in picioare si sa priveasca in aparat. E bine ca Tudor a reusit sa “fure” cateva poze, nu atat pentru ca nu a platit pentru ele, ci mai ales pentru ca nu au stiut ca sunt fotografiati, si pozele sunt mai naturale.
De cum intri in trib, toti copiii incearca sa te tina de mana, sau macar de cate un deget, si toti cer acelasi lucru: o poza! E foarte obositor si situatia e dificila. Nu ii poti impaca pe toti. Ar fi mult prea scump.
Ne-am intors la mal in siguranta, iar Tudor destul de multumit de poze. Cand sa plecam… SURPRIZA! Ne cereau inca 50 de biri, taxa pentru masina! Soferul tinea cu ei si degeaba am explicat ca masina NU a intrat in trib.. si ca deci nu aveam dece sa platim. Soferul a zis sa mergem la politie sa discutam acolo. Foarte bine! Am mers. Am zis aceeasi poveste: ca am dat 80 de biri pe barca, 50 de biri intrare in trib, iar masina a stat in sat. Nu a venit cu noi peste rau! Au vorbit intre ei in timp ce noi explicam, dupa care ne-au spus ca e pentru drum taxa. Pentru infrastructura, dar ca nu suntem obligati sa o platim.. La revedere atunci! Si am iesit pe usa! Asta mi-a dat asa o stare nasoala.. Chiar toti incearca sa te traga in piept!
Ne-am intors la Turmi unde era targ. A fost minunat! Atatea culori! Atatea lucruri de vanzare! Practic era targul celor din tribul Hamer, care are loc saptamanal in Turmi. Vindeau tot felul de mirodenii, tutun, cereale, capre, dar si nebunii pentru turisti – bratari, coliere, etc. Mi-am luat o piele de capra frumos impodobita cu margele, pe care cei din tribul Hamer o poarta in jurul braului ca pe o fusta. Destul de scump! Uri a negociat pentru mine (probabil pentru ca i-am dat cadou o cutie de creioane colorate ieri). A obtinut chiar un pret bun: de la 400 la 250 de biri. Mi-a zis ca lumea de aici nu-l prea “iubeste” (citez) pentru ca negociaza pentru turisti. Un vanzator chiar s-a luat de el ca cerea un pret prea mic.
Si aici se tin copiii dupa noi peste tot, dar ne-am obisnuit. Sunt foarte simpatici. Un tip i-a propus lui Tudor un schimb: sotia lui pentru mine :))) Asta dupa ce l-a intrebat daca nu cumva sunt sora lui, iar Tudor a zis ca sunt sotia. Lume pestrita la targ. A! Si am vazut faimoasele sandale facute din anvelope uzate. Aici toti poarta asa ceva.
De mentionat: 2 fetite mi s-au urcat in cap, la propriu, si mi-au facut tot parul numai codite. M-a cam durut, dar m-am amuzat pentru ca parul meu e mult mai moale decat al lor, asa ca nu puteau face nod la capatul fiecarei codite. Erau asa de mirate! :)) Le-am ajutat cu niste elastic.
