Tudor Vintiloiu | Blog

Dimineata destul de tensionata. Pe Tudor il enerveaza la maximum XXXXXXX (pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, XXXXXXX este colega noastra de calatorie, o nemtoaica din Munchen cu care impartim costurile inchirierii masinii de teren) – nu sunt pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba de itinerariu, dar nici nu pun cartile pe masa sa stabileasca ceva. Tudor a zis ca el nu mai vorbeste despre asta, si ce hotaram noi doua cu soferul, asa ramane. Programul s-a modificat putin din cauza ca in Turmi e zi de piata maine, lucru care se anunta spectaculos.  Dimineata am plecat cu barca si a fost tare placut. Am vazut doua grupuri de hipopotami, crocodili si sute de pasari. Soarele n-a iesit, dar atmosfera a fost minunata.

Cand sa ajungem la barca, masina n-a putut inainta. Era o maioneza de noroi si santuri din cauza ploii torentiale de aseara. Asa ca am decis sa o luam la picior pana la malul lacului. Era de mers vreo 10-15 minute prin padure. “Capitanul” era in fata, iar noi trei in sir indian in spate. Ne-a aratat in noroi urmele proaspete ale unei turme de hipopotami si cateva urme solitare de ghepard (ambele creaturi trecusera pe acolo inaintea noastra si ni s-a cam ridicat parul pe ceafa la gandul ca am putea da nas in nas cu vreuna).

Am uitat sa zic ca ieri am facut cunostinta cu prima noastra musca tse-tse. Soferul era de-a dreptul isteric cand intra cate una in masina. Zicea ca intepatura doare extrem de tare, plus ca te poti imbolnavi.. motiv pentru care de cate ori intra cate o astfel de musca in masina, iesea haos. Se dadea din maini, se deschideau geamuri si usi, masina se oprea.

Dupa excursia de o ora si ceva cu barca, am stabilit sa ne asezam undeva la o cafea cu soferul si sa punem la punct traseul. In 20 de minute eram intelesi, lucru care a mai detensionat atmosfera. Am inceput sa glumim.. e ok. Incepem sa ne apropiem de triburi pentru ca la popasul la care am oprit am vazut cativa localnici foarte colorati, cu scoici, fuste de piele si tone de margele. Cand XXXXXXX si-a pus aparatul la ochi au simtit imediat! S-au ridicat si si-au acoperit fetele. Aici pozele costa. Ne-am intalnit colo, la popas, cu un cuplu de francezi care erau pentru a 7-a oara in Etiopia! Soferii nostri s-au sfatuit si au hotarat sa mergem – ca tot era in drum – si la tribul Arbore. Soferul ne-a zis sa stabilim cu ei dinainte pretul, apoi sa facem poze si sa nu lasam aparatul de la ochi, ca ne taxeaza iar.

Intrarea in trib a fost 50 de biri pentru masina, bani pe care ii ia seful tribului. Banii intra la el in buzunar, dar primesti o chitanta! Asta ne-a dat pe spate! Totul pare foarte oficial! Cand am intrat, tot tribul a format un cerc in jurul celor doua masini. Fete dezbracate pana la brau, copii pictati pe fata si corp, impodobiti cu pene.. etc, toti asteptau sa alegem.

Am avut senzatia ca jucam cu totii intr-o parodie. Adica auzisem ca asa se procedeaza, dar nu-mi inchipuiam ca poate fi chiar asa! Bineinteles ca nici Tudor nici XXXXXXX nu indrazneau sa se duca (era ca si cand te aflai intr-un bordel unde trebuia sa iti alegi fetele), Iar soferul ii zorea – trebuia sa ajungem in aceeasi zi la Turmi. Pana la urma au indraznit.. si atunci a inceput cu adevarat nebunia. Cum erau ei asa aliniati, au inceput sa se agite, sa ceara sa fie pozati, sa traga de tine, sa te apuce de maini si sa nu iti mai dea drumul. Eu am picat cred cel mai prost. Umblam dupa Tudor cu banii (ca sa ii platesc fotomodelele) iar localnicii or fi crezut ca sunt vreun om important. Accepta numai bancnote de 1 birr si doar cele relativ noi. Asa ca io fugeam la masina sa mai caut bancnote, veneam si plateam, ii aratam lui Tudor cate un posibil subiect sau pur si simplu ma uitam in jur. Foarte stresant ce s-a intamplat. Nu am rezistat mai mult de 10 minute, si asa va fi peste tot! De cei din tribul Mursi se zice ca sunt foarte violenti si razboinici. Acolo o sa fie interesant. Ajunsi in Turmi, ne-am instalat cortul in camping, si am mancat ceva in sat – am mers pe jos vreo 10 minute printr-un peisaj extraordinar.

Acolo ne-am intalnit cu Uri – un baietel de vreo 12 ani, care facea glume cu noi, vorbea bine engleza si era istet foc. Pentru varsta lui gandeste foarte matur. Se duce la scoala, dar o cam neglijeaza ca sa munceasca. Ne-a spus ca daca ai stomacul gol la scoala, nu te poti concentra. Trist.