Ziua 17 – 04.10.2008
Am pornit spre Parcul National Nechisar.. tarziu, ca de obicei. Ceasul in Africa pare sa nu functioneze dupa aceleasi reguli: soferul intarzie, micul dejun intarzie.. etc. Dupa ce am platit intrarile in parc, ne-am pus pe drum pe la 9. Parcul e absolut superb. De cum am intrat ne-a surprins vegetatia. Tot felul de flori, arbusti si cactusi. Sezonul ploios e pe sfarsite, asa ca e verde peste tot! E plin si de animale. Am vazut un fel de veverita, mai multe familii de babuini si cateva caprioare pitic. Sunt foarte ciudate – in primul rand din cauza marimii, dar au si un nas care seamana cu o mica trompa.
Am vazut si gazele, dar si cateva turme de zebre, care ne-au dat pe spate. Unele au stat chiar si la 3-4 metri de masina.
Am mers vreo 40 de kilometri pe niste stanci si rape pe unde nu am crezut ca poate vreo masina sa treaca. Toyota a putut. Apoi am ajuns si la campiile parcului (Nechisar inseamna Campii Albe), denumite astfel, datorita aspectului tipic de savana.. cu iarba uscata, arsa de soare. De deasupra imaginea a fost superba: cu cele doua lacuri uriase care strajuiesc intrarea in parc – Abaya pe de-o parte, rosiatic si tulbure, Chamo in partea cealalta, ireal de limpede si de albastru. Ne-am plimbat pana pe la 14 prin parc, apoi am luat-o inapoi.
Ne-am dus la masa, la pranz, si i-am zis soferului sa ne ia la ora 15. Asta cred ca l-a luat prin surprindere.. se astepta probabil sa vina iar la masa pe post de invitat.
Dupa masa am vrut sa vedem locul faimos unde cica se aduna zeci de crocodili pe malul lacului sa stea la soare. In ghidul nostru scria ca se poate ajunge si cu masina si cu barca. Am zis sa incercam cu masina, daca tot o platim. El o tinea una si buna ca nu se poate. Noi ca se poate. Pana la urma, la centrul de informare turistica ni s-a zis ca exista drum, dar ca e inchis. La naiba! Soferul mi s-a parut ca avea asa o atitudine.. Ne-a dus la unu cu barci de inchiriat (prieten de-al lui probabil) care ne cerea 450 de biri (45 de dolari) pentru o ora jumate. Prea mult! Am gasit un altul care cerea 300. Era deja 4 dupa-amiaza. L-am luat pe “capitan” si am pornit spre lac. Batea un vant.. Ne-am asezat frumos in barca, ne-am scos aparatele foto, baietii au montat motorul si au inceput sa impinga ambarcatiunea ca sa trecem de zona de mal unde erau balarii si nu se putea da drumul la motor. Si atunci a inceput filmul cu prosti. Baietii impingeau pe o parte, vantul ne sucea si ne impingea inapoi pe partea cealalta. Abia reusisem sa ne desprindem un pic, cand un tip cu o arma (paznicul parcului) ne-a intors inapoi ca sa vada chitanta ca am platit intrarea in parc de dimineata. Apoi inapoi la heirupism! N-a fost chip. Dupa 10-15 minute ne-am dat jos. Ramane pe maine dimineata, desi asta ne cam incurca planurile. Vedem..
Seara am mancat toti trei, iar restaurantul, si tot orasul de altfel a ramas brusc in bezna. Pana de curent. Ceva obisnuit pe aici, dar prima noastra pana. Aveam lanterne. Cand sa plecam spre hotel, pe intuneric, a inceput o ploaie torentiala ca in filme, cu tunete si fulgere! Am ajuns fleasca la hotel. Poate ca e mai bine ca ploua acum, ca poate maine va fi senin si soare.. astfel crocodilii si hipopotamii vor iesi la soare sa se incalzeasca.
