Ziua 16 – 03.10.2008
La 7 dimineata am intalnit-o pe XXXXXX: blonda, inalta ca o nemtoaica, la vreo 35 de ani (?!). Mi-a placut de ea la prima vedere. Am ras si ne-am povestit peripetiile de pana atunci. Desi trebuia sa plecam la 7:30, cu tot cu schimbat bani (care la banca dureaza o vesnicie), cu facut rost de bani marunti (bancnote de 1 birr – foarte utile in sud) – ne-am urnit pe la 10:30. Drumul a fost foarte placut: asfalt dar si ceva off-road. Acelasi peisaj minunat.
XXXXXX e un pic ciudatica: nu pare sa manance nimic. Niciodata. Cu atat mai putin mancare etiopiana. Nici nu vrea sa incerce. E vegetariana. Stie ca in Africa se negociaza mult, dar uneori exagereaza. Vrea sa obtina tot timpul un pret mai bun. Nu e o strategie rea, dar uneori nu merge, iar uneori e chiar ridicol, cand e vorba de banane de un bir.
Noi am mancat seara cu soferul. Tudor a tinut sa-i faca cinste din nou, dupa ce tot noi platisem si la pranz, lucru care a nascut controverse. Tudor m-a acuzat ca m-am aliat cu XXXXXXX.. si avea dreptate. Treaba trebuia discutata in particular.. dar nici el nu m-a consultat cand a hotarat sa ii faca cinste de fiecare data. Tipu’ pare acum ca s-a invatat.. vedem cum facem maine..
Lucruri notabile astazi: am mancat acel “porrige” care se face din tulpina frunzelor de banan fals. Nu are absolut nici un gust, dar soferul zice ca tine de foame. XXXXXX nu a vrut sa guste.. evident! In plus, tot azi am invatat sa deosebesc bananii adevarati de cei falsi. E destul de simplu: cei adevarati au tulpina mai subtire, desi frunzele sunt identice.
