Ziua 14 – 01.10.2008
(dictat de Tudor)
Azi m-am trezit la 08:30 (Tea se trezise deja de o ora si rupea Solitaire-ul pe laptop). Am luat micul dejun la hostel langa niste nemtoaice dubioase si apoi am plecat sa schimbam bani.
Nu puteam merge in Merkato fara bani, dar schimbatul s-a dovedit a fi mai dificil decat am anticipat. Nu o sa intru in detalii, cert e ca pe la 11 am ajuns in Merkato.
`
`
Zgomotul si forfota acestui loc te izbesc ca o palma. Nu stiam nici in care parte ne aflam, nici in care parte vrem sa mergem. Felul in care sunt ordonate magazinele, aminteste un pic de un complex gen Europa, insa mult mai murdar si mai haotic.
Pantofi, tesaturi, mirodenii, bijuterii – si asta doar la o prima vedere. Aici, ca in orice piata, negocierea este “sine-qua-non”. Tea, evident, ca de rusine si de jena mi-a stricat toate negocierile. Parca tinea cu vanzatorii!!
`
`
Am cumparat cateva cicârâcuri ® (cuvantul ii apartine acum lui Tudor, dupa dure negocieri) si ne-am invartit “Brownian” prin zona. Nu ne ramane de facut decat sa revenim si maine pentru a descoperi comori ascunse in colturile neumblate ale Merkato-ului.
`
`
Merita sa zabovim un pic la raionul de mirodenii. Foarte similar cu pietele din Cambodgia, si cu o puternica amprenta traditionala, aici puteai gasi inedita “branza” de banan fals.
`
`
(Am aflat ulterior: bananul fals este un copac aparte care se numeste Enset si care seamana perfect cu bananul. Din tulpina frunzelor masive se extrage pulpa care este pusa la macerat in pamant chiar si un an. Apoi ea are aspect si consistenta de branza. Pusa la cuptor se obtine un fel de lipie, care e mancarea saracului in Etiopia).
In acest loc nu este neobisnuit sa vezi femei spalandu-se pe dinti, sau pe picioare, printre mormanele de legume si fructe.
Aceasta imagine imi aduce aminte de cum se vindea pestele in Cambodgia. Apropo de asta, destul de ciudat, pana acum nu am vazut peste de vanzare in Etiopia. Dar ma pierd in detalii.
Motivul pentru care am zabovit la aceasta parte a pietii este ca in rest, un procent coplesitor din produse, provine din Marea China. (In toate orasele exista o piata denumita popular “Taiwan Market” – din motive lesne de inteles.)
`
`
Cand ni s-a facut foame, am facut cale intoarsa si ne-am rasfatat cu un pranz 100% faranji (adica european) la Hotel Atlas.
Digestia a fost inlesnita de ghidusiile lui Simoni, in timp ce savuram o cafea la Cozy Place.
A urmat internet, plimbare prin zona, cina si cazarea.
