Ziua 10 – 27.09.2008
Ne-am inceput ziua in Jijiga ca si ieri, la London Cafe. Dupa care am pornit spre Harar in jurul orei 8.
NOTA: Am aflat ulterior ca la ora 10 in Jijiga a fost detonata o bomba la un hotel din centru care a ucis 6 oameni si a ranit inca 23. Guvernul da vina pe separatistii ONLF. Am scapat si de data asta.
Drumul spre Harar nu e asfaltat inca, dar e in lucru. Oricum, peisajul ne-a impresionat din nou! Am reusut sa fotografiem si faimoasa piatra care sfideaza legile fizicii si sta vertical pe o stanca imensa, desi pare ca se mai tine intr-un fir de ata.
`
`
Harar e cel mai vechi oras din Etiopia (are o mie si mai bine de ani) si are un centru vechi care arata ca o cetate: cu ziduri inalte si stradute foarte stramte. Multe ziduri sunt vopsite in turcoaz.
`
`
Orasul e cat se poate de turistic – s-a tinut unul dupa noi care a facut pe ghidul. Cerea 150 de biri pentru 2 ore! Ha! Orcum nu stateam atat, si io personal nu aveam chef de el. Vroiam sa ma plimb doar cu Tudor pe cateva stradute si atat. Recunosc, am facut o scena. Ala ne vindea chftele de genul: “Musulmanii acum postesc asa ca dorm toata ziua!” Sa mori tu!? Cacaturi pe care deja le stiam. Ma rog.. ne-a aratat muzeul orasului si casa unde a locuit de mult Arthur Rimbaud. O casa mare si frumoasa. Ne-am fatait dupa boul ala vreo 15 minute.
`
`
`
`
`
`
In piata musulmana am ajuns in zona macelariilor. Acolo unu’ ciopartea un cap de camila, si unu’ de vaca. Muste cat cuprinde. Asa de scarbos ni s-a parut, incat, daca am avut vreodata de gand sa incercam carnea de camila.. acu’ s-a dus tot!
Ne-a dus soferul la masa la un local foarte dragut. As zice chiar cel mai dragut de pana acum. Foarte traditional si placut ca atmosfera. El a mancat mancare traditionala de sarbatori (era inca sarbatoarea crucii la ortodocsi) – adica injera si carne cruda tocata. Bleah!
Tudor, conform obiceiului a mancat “Tibs”. Eu – salata de ton. Mai iau o pauza de la atata carnaret de capra.
`
`
In Dire Dawa ne-am despartit de soferul cu care am petrecut atatea zile. Avem telefonul lui, si daca mai ajungem in zona.. il sunam. Sau daca vreun prieten vine vreodata aici, o sa aiba un sofer pe cinste.
In holul aceluiasi Hotel Ras, am dat de… Bisrat! (tipul dubios care ne adusese cu masina lui din Addis). Ne facuse rezervare la acelasi hotel si la aceeasi camera cu apa calda!!
El avea de lucru aici, si am stabilit sa ne vedem la cina.
Maine sau poimaine plecam spre Addis.
Am spalat la hotel ce rufe murdare mai aveam, iar Tudor a adormit (probabil de la crengutele de Khat pe care i le-a dat soferul sa le rontaie in masina :))) Nu stiu de ce i se zice energizant. E clar ca pentru Tudor efectul e exact invers.
`
`
Pe la 18.00 am luat-o la picior sa vedem imprejurimile si ne-am oprit la o terasa colorata, cu muzica tare si oameni multi.
Am zis sa mancam acolo de seara, intrucat planurile cu Bisrat nu ne-au iesit. Evident ca meniul era exclusiv in Amharica, iar domnisoara care ne servea nu vorbea o boaba de engleza. Am cerut spaghete – cuvant international, se pare. Si astea erau picante, iar stomacul meu se resimte. La fel si Tudor. Mi-e dor de o salata cu branza, iar Tudor se jura ca ar da 70$ pe un Fagaras.
