Ziua 6 – 23.09.2008
Ne-am inceput ziua cu micul dejun. Ibrahim de la UNHCR ne-a luat cu soferul sau si am mers in sat sa mancam. Intr-o “cazemata” (patru bete infipte in pamant si acoperite cu o folie de plastic albastra) o femeie statea pe vine si gatea la niste “cuptoare” mici din tabla cu carbuni. Gatea in cateva castroane mici tot de tabla, direct pe carbuni: 2 oua, niste ceapa, ceva urme de fasole cu o zeama si multa boia iute. Plus doua chifle – totul la nici un dolar. Primeai si o cana de ceai de ghimbir genial de gustos.
Am mers apoi intr-un loc unde refugiatii cresc puieti.. copaci de toate felurile.. de la mango pana la rodii si alte soiuri. Acestia urmeaza sa fie replantati in zonele in care refugiatii au defrisat masiv in cautare de lemne de foc.
Dupa asta am mers la ARRA, de unde am luat un oficial cu noi si am mers la scoala primara pentru refugiati. Acolo am stat de vorba cu directorul in timp ce zeci de copii s-au tinut dupa noi non stop. Tudor e frustrat ca astfel nu poate face pozele pe care le vrea. Ne-au cantat si ne-au placut mult copiii. Sunt foarte dornici sa invete, si recunoscatori ca au unde.
Mai tarziu am mers in tabara de refugiati propriuzisa. De data asta am luat cu noi si un translator. M-au deprimat imaginile de acolo. Oameni care traiesc in conditii jalnice, in corturi acoperite cu plastic si boarfe, fara apa si saraci lipiti. Singura grija e sa supravietuiasca, sa aiba apa si sa faca copii. S-au tinut dupa noi in grup in timp ce am stat de vorba cu cateva femei. Una dintre ele avea 30 de ani si deja 9 copii. E tragic. Mi-au zis ce probleme au: lipsa apei in sezonul secetos, discriminarea din partea localnicilor, copiii lor care nu au nici un viitor. Se nasc refugiati si sunt condamnati la aceeasi viata.
Spre dupa amiaza am vizitat centrul medical al taberei. Un doctor si cateva asistente. Totul destul de bine pus la punct: un centru de consiliere, sala de nasteri, centru de nutritie, plus un laborator de analize. Erau cateva femei in travaliu acolo si l-am intrebat pe medic daca putem asista la o nastere. Ne-a zis sa-l sunam a doua zi. Una peste alta, ziua a fost destul de ciudata, sa-i zic… Eu am avut o stare foarte proasta din cauza taberei si a ceea ce am vazut acolo, iar Tudor nu e multumit de ce poze a facut.
I-am dat drumul soferului pe la 16:30. Speram sa putem cina cu Ibrahim, insa el era plecat la Jijiga cu treaba. Incepea sa se intunece (aici la 18:30 e bezna) si Ibrahim ne zisese sa nu mergem singuri prin oras. Mai ales seara. Zona nu e sigura si n-ar avea cine sa raspunda de noi. Prin urmare ne-am urnit de la baza cat era inca lumina sa gasim ceva de mancare. Pentru ca eram pe jos.. nu am gasit locul in care mergeam de obicei, asa ca ne-am luat de la o taraba 4 pachete de biscuiti, un compot de ananas si doua conserve de ton. Am cerut si paine, dar tipu’ care vindea la taraba nu a inteles. Ne dadea faina de tef (din care se face injera). Ne-am intors la baza si am mancat ton cu biscuiti…
P.S. Pozele atasate sunt imagini care nu si-au gasit locul in selectia mea finala, dar care consider ca merita totusi vazute. Cele mai bune imagini vor fi si ele postate pe acest blog sub forma unui slideshow la o data ulterioara.. :)
