2dor | Tudor Vintiloiu

Am ajuns si in Konso, unde deja atmosfera de trib s-a pierdut, dar am dat de alte lucruri interesante. Femeile de aici poarta niste fuste foarte interesante: de bumbac/lana, destul de groase si foarte colorate. Sunt bufante si lungi. Tot femeile am inteles ca sunt cele care duc tot greul: fac mai toata munca, iar barbatii… ei bine, pe ei ii vezi de la 10 dimineata, adunati la baut alcool local.

Satele sunt foarte interesante - seamana cu niste mici cetati antice. Au “strazi” inguste cat sa treaca un om si totul e proptit cu bolovani asezati unii peste altii.

Satul e construit in spirala pe un deal. Asa ca daca ai un vecin care sta mai sus, ai de facut o adevarata drumetie montana.

Oamenii Konso au in mijlocul satului, intr-un fel de luminis (piata ar fi prea mult spus), ceva ce se numeste “Generation Tree”. Este un manunchi mare de copaci legati intre ei cu sfoara, foarte inalti, iar o data la 18 ani se mai adauga un copac, o data cu schimbarea generatiei de “batrani” ai satului.

In functie de cati copaci are fiecare sat, se calculeaza vechimea lui. Noi am fost intr-un sat care avea 4 copaci. Deci destul de vechi. Satele mai au si un Community House - o casa mare cu un acoperis imens, unde dorm la un loc baietii tineri care au trecut pragul adolescentei, dar care nu au inca o sotie. Aici, cei cu experienta (inclusiv sexuala) ii invata pe cei mai tineri ce si cum.

Un alt sat absolut incredibil l-am gasit la aproape 2.800 de metri altitudine, la Dorze - la 25 de km de Arba Minch. Casele lor sunt uimitoare. Seamana cu capul unui elefant, sunt facute din bambus si acoperite cu frunze de banan fals (Enset). Pana sa ajungem am trecut pe langa o plantatie mare de banani - o imagine tropicala ca de poveste - iar 800 de metri mai incolo (si mai sus) era o padure de conifere tipic montana, aproape romaneasca. :) De neimaginat. Revenind la casele din Dorze - sunt foarte inalte si unele au chiar si 100 de ani. Problema e ca termitele rod bambusul de la baza, motiv pentru care casa se micsoreaza de-a lungul anilor.

La fiecare 20 de ani, caselor li se schimba acoperisul din frunze.. tot cu frunze.

[...] Dupa asta aveam de prins o piata in Key Afar, unde veneau cu marfa cei din tribul Banna. Inainte, insa - pranzul. L-am invitat si pe Zericho, soferul, dar a zis ca el se grabeste sa repare masina. De fapt s-a intors cu ghidul (cel pentru care trebuia sa platim noi 200 de biri si de care credeam ca am scapat).

Ne-a vandut o poveste cum ca am plecat la 6:30, si nu la 7, cum ii spusese el ghidului, si ca de aia nu a fost ghidul cu noi, dar ca oricum e obligatoriu sa-l platim, fie ca a fost, fie ca nu. Pentru ce?! Asta era intrebarea cu care l-am bombardat toti trei, iar el agita o chitanta stampilata! Asa praduiala ca aici nu am vazut de cand sunt! Cica las ca vine cu noi la piata sa ne fie ghid pentru cealalta jumatate de zi.

Din nou Zericho se comporta de parca noi am fi dusmanii lui. Discutiile au durat, dar in final l-am platit, dar l-am luat cu noi pe ghid, asa de-ai naibii. Nu ca am avea nevoie de ghid la piata, dar e de neacceptat sa primeasca omul ala niste bani asa.. degeaba. Pe drum a inceput sa ploua torential, iar noi faceam haz: ce-ar fi daca i-am zice acum, pe ploaie, ca ne-a razgandit, si ca nu mai avem nevoie de serviciile lui. Sa pastreze banii, dar sa se dea jos din masina. :))) Dar asta ar fi fost rautate pura.

In piata, cand am ajuns, se plimba pe langa noi si n-avea mare lucru de spus. Daca asta se cheama ghid, inseamna ca sunt io tampita!

O fata Banna se uita la mine. Avea niste dungi tatuate pe fata (semn ca apartine tribului), si pentru ca i-am zambit, mi-a bagat o bomboana in gura. Nu ma asteptam. M-am scotocit in geanta sa ii dau ceva, si am gasit un sapun de la hotel. Cand l-a vazut, mi-a umplut mana de bomboane. Foarte draguta! Rar am primit ceva, aici, in Africa, inainte sa ofer eu ceva.

In piata, aceeasi atmosfera draguta: zumzet mult, cafea, tutun, piele, fructe, miere si tot felul de margele. Dupa noi, evident, se tineau niste copii care ne aratau una, alta, si ne dadeau oricum mai multe informatii decat asa-zisul ghid.

La final, pentru ca nu avea ce altceva sa le dam, am impartit in stanga si in dreapta servetele umede si parfumate cu actiune contra tantarilor. Pentru asta am primit de la un baietel o bratara de margele. O! Doua cadouri intr-o singura zi!

Apoi am plecat spre Konso, unde urma sa innoptam. Zericho avea un bot mama-mama. Ne-a zis ca a doua zi mergem, dupa ce vedem satele de langa Konso, direct catre Arba Minch. Adica inapoi de unde plecase cu cateva zile in urma, si unde nu mai aveam ce sa cautam. El vrea, adica, sa avem doua zile doar pentru intoarcerea in Addis. Nu e corect! Calculand de maine, am mai avea trei zile de excursie, iar el vrea sa le manance pe toate pe drum! Ba mai mult, ne-a zis ca el are programul lui! Maine vor fi niste discutii nasoale. Foarte nasoale. Noi vrem sa ajungem si in Yabello, iar el nu!

Am stabilit de la inceput ca programul e flexibil, NU ca el are programul lui! In fine. Dormim la un hotel despre care se zice ca e cel mai bun. Pentru 5 dolari avem un miros dubios in camera si o baie care nu functioneaza in niciunul din modurile in care ar trebui sa functioneze o baie. Totul e pe baza de generator aici, care merge 5 minute, si apoi moare 20 de minute.

Cina am luat-o la “hotel”. Doar Tudor a mancat ceva - o omleta. Noi doua am zis “pas”. Prea scarbos totul si prea multi nervi. Am stat la lumina lumanarii meditand la situatia noastra. Macar berea era rece. Ne-am mai amuzat atunci cand Tudor a intrebat de toaleta si i s-a oferit o Coca Cola, iar cand a facut, la final, gestul pentru nota (ca si cand scrii pe o foaie invizibila), a primit un pix. Deci cam asa ne intelegeam cu personalul. :) Pentru maine avem multe de pus la punct. O sa fie discutii aprinse… pacat, ca e aniversarea noastra… [...]

Zi foarte plina si plina de peripetii - cele mai multe nasoale! Repede, de dimineata (06:30) am pornit spre Parcul National Mago sa ii vedem pe cei din tribul Mursi. Chiar inaintea noastra se aflau inca trei masini 4×4, pline ochi cu turisti francezi, zgomotosi si sforaiciosi (au fost vecini cu noi in campingul din Turmi si noaptea era simfonie). Media lor de varsta - 60.  Cu o noapte inainte turnase in ultimul hal (in viata mea nu cred ca am mai vazut si auzit asa o ploaie torentiala!), asa ca ne-am speriat ca nu vom putea intra in parc din cauza starii drumului, mai ales ca la un moment dat masina patina in noroiul moale mai ceva ca o sanie.

La intrarea in parc, toate masinile francezilor erau oprite si aliniate una in spatele celeilalte - furtuna daramase ditamai copacul de-a curmezisul drumului. Nu se putea trece.  Barbatii s-au opintit pret de vreo jumatate de ora sa rupa din cracile copacului ca sa putem trece.

Dupa asta i-am depasit pe branzomani, dar la scurt timp a inceput sa se auda un troncanit urat la masina noastra - se rupsese axul care tine unul din amortizoarele de pe spate, astfel incat amortizorul cu pricina se balanganea liber si nu-si mai facea treaba.

Acum a fost randul francezilor sa opreasca in spatele nostru. Soferii lor l-au ajutat pe al nostru, si au legat toata nebunia care zanganea CU SFOARA!! Doar e Africa.. si totul merge aici improvizat!

Cand am ajuns la Mursi, care erau 3 sate mici relativ apropiate, am cautat sa-l gasim pe acela in care nu erau francezi. Lucrurile au mers mai bine decat ne-am asteptat. Paznicul inarmat al parcului, care ne insotea, ne-a fost de un real folos: cunostea limba lor si ne-a ajutat sa negociem cu ei pentru poze.. si pentru niste bratari pe care le-am cumparat chiar de la mainile lor. La fel - discurile acelea pentru buze si urechi, ca doar de-aia sunt faimosi Mursi.

A fost nevoie de ceva lamuriri in privinta blitului telecomandat pe care l-a folosit Tudor pentru portrete. Ei credeau ca e un alt aparat foto.. si ne cereau dublu, dar paznicul le-a explicat ca e doar “lumina”.

La prima poza - cu trei fete topless - blitul nu s-a declansat din prima si a trebuit sa mai facem una, ne asteptam sa ne ceara bani de doua ori, dar cumva, intelesesera ca nu iese poza decat daca e “lumina”. In sensul asta aici nu e ca la alte triburi. Aici dai doi biri si apesi o singura data pe declansator. Nu merge cu mismasuri. Sunt foarte perspicace si au pusti. A fost foarte ok: am ras cu ei, am glumit, o femeie insarcinata mi-a cerut 4 biri, desi stabilisem 2, pentru ca mi-a arat catre burta ei, adica se taxeaza si copilul ne-nascut. Ne-am harjonit, dar a inteles ca primeste doar 2.

Apoi doi tipi cu Kalashnikov-uri, pe care ii tot pozaseram, au zis ca ne lasa sa le facem o poza gratis. La superoferta! Dar dupa aia ne-au cerut bani. :)  Asta e.. cu ei n-a mers!

(to be continued…)

Astazi am plecat spre Jinka. De aici - in Parcul National Mago, si mai incolo catre triburile Mursi. Aveam nevoie de bani rapid, si bine ca am reusit sa gasim o banca sa schimbam. Cel mai important: am reusit sa bem primul Macchiato dupa 3 zile, plus am baut si suc natural de fructe proaspat stoarse: mango cu avocado si apoi banane cu papaya. Absolut delicios! Am reusit sa luam legatura si cu mamele. Jinka e un oras destul de mic, dar destul de mare ca sa aiba o pista de avion! Serios! E chiar in mijlocul strazii principale din oras, si e mai mult un fel de pajiste. Acum nu mai este in uz, mai ales pentru ca era foarte greu sa goneasca toate vacile si caprele care pasteau pe pista, cand trebuia sa aterizeze un avion.

Maine plecam spre Mago, si triburile Mursi, iar soferul nostru, Zericho ne-a pus in tema: preturile s-au schimbat, asa ca ne va costa 281 de biri de persoana. Enorm!

Si astazi a fost excelent! :) De dimineata am pornit spre Karo, sa vedem si tribul de acolo si pot spune ca ce am vazut acolo ne-a placut cel mai mult de pana acum. Pentru masina am platit 100 de biri, iar intrarea propriuzisa in trib - 50. Dar a meritat toti banii. Tribul Karo este renumit pentru complexitatea si frumusetea picturilor corporale, desi cand am ajuns noi, nu erau prea multi “desenati”. Ne-am invartit o vreme pe acolo, pentru ca am asteptat un grup de turisti care venise inaintea noastra, sa termine si sa plece. Ne-au invitat apoi in satuc, dar a fost total diferit de ceea ce ne asteptam.

Nu s-au aliniat sa fie alesi, nu au tras de noi, nu au tipat.. nimic. In sat erau numai femei si copii (barbatii erau probabil cu vitele la pascut) si cei mai multi isi vedeau de ale lor (faceau mancare.. macinau faina, etc.) E posibil sa o fi facut pentru turisti, dar nu cred ca sunt asa buni actori. Oricum, macar nu se uitau fix in camera si nu pozau. E drept, cereau 2 biri pe poza, dar la asta ne asteptam deja. Copiii mici costau doar 1 bir. Sa ii pozezi, desigur.

Ne-am plimbat prin sat, Tudor a facut poze dragute, iar copiii s-au tinut dupa noi tot timpul, dar nu la modul agresiv. M-au tinut de maini, au ras de cerceii mei, mi-au cerut esarfa, tricoul, si pentru prima data, s-au arata curiosi si de ce am pe sub tricou, desi nu poti spune ca nu au mai vazut in viata lor…

Pe nemtoaica chiar au pipait-o! :) Unei femei i-am dat un sapun (din ala mic de la hotel) - e o necesitate scumpa pentru ei.. si femeile chiar intreaba daca ai sa le dai. La schimb, ne-a invitat in coliba ei unde gatea, si ne-a invitat chiar sa gustam. Am refuzat politicos. Doarme pe jos pe o piele de vaca, iar cand e frig se acopera cu o paturica. Nu simte niciodata confort, nu se afunda niciodata intr-un fotoliu sau pat moale.. A fost foarte draguta.

Copiii aveau cu ei un pui de caprioara pitic (dik-dik), pe care-l tot carau si smuceau. Saracul era tare spariat si am vrut sa-l cumparam de la ei ca sa ii dam drumul, dar au disparut cu caprioara inainte sa facem tranzactia. Ne-a placut mult ca am putut sa ne plimbam prin trib aproape nestingheriti. Apoi ne-am grabit sa prindem targul din Dimeka, care e foarte aproape de tabara noastra.

Aceiasi Hammer isi expuneau marfa, doar ca aici nu mai exista zona cu suveniruri.. semn ca era un targ mai putin frecventat de turisti. Unii vin de la zeci de kilometri distanta pentru targ. Si vin pe jos. Fac si cate o zi jumate. Acum am inteles de ce cara mereu dupa ei acele mici scaunele/perna. Clar ca au nevoie de cateva ore de odihna cand merg asa de mult.. fie stand in fund, fie culcati.

De la o fetita Karo am cumparat o bratara tare draguta: margele marunte si o margica mare care pare a fi un os slefuit, si rotund. Am intrebat-o ce e, dar ea tot zicea “Karo, Karo”.. adica, cum ar veni, ca e de la ea din trib.

Seara am cinat cu un cuplu de francezi (Loretta si Pierre). Foarte draguti oamenii. Sunt pentru a 7-a oara in Etiopia si au acelasi sofer de 5 ani. Ne-au dat o gramada de amanunte despre Etiopia, oamenii de aici si triburi. Ne-au avertizat in privinta celor din tribul Mursi, care sunt foarte reci, au niste taxe de intrare de te indoaie si iti numara de cate ori apesi pe butonul de la camera ca sa iti ceara bani pe fiecare click. Sunt salbatici si cica nu e bine sa ii superi. Cred si io! Am aflat de la acelasi cuplu cum e cu saritul taurilor - traditie a tribului Hamer. Este un ritual de trecere a baietilor, prin care dovedesc ca sunt pregatiti sa se insoare si sa aiba o familie.

E o ceremonie care dureaza toata ziua, si unde sunt aliniati niste tauri, iar baiatul ales, se dezbraca complet si trebuie sa paseasca pe spinarile taurilor de 3 ori inainte si inapoi fara sa cada. Femeile din familia lui sunt in tot acest timp biciuite pe spate, ca sa isi dovedeasca dragostea si sustinerea lor. Ele se mandresc apoi cu cicatricile adanci, ca simboluri ale iubirii lor.

Daca un baiat moare inainte sa fi trecut prin acest ritual, el nu beneficiaza nici macar de o inmormantare ca lumea. Si mai rau! Daca are un frate mai mic, care nici el nu a apucat sa treaca prin ritual, fratele cel mic isi pierde dreptul de a avea o familie. Barbatii Hamer pot avea mai multe neveste, iar una costa cam 40-50 de vite. Prima nevasta este, evident, cea mai importanta, si poarta la gat un colier (un fel de zgarda metalica) care nu se mai da jos niciodata. De fapt este din metal si piele, si e acoperit cu un fel de lut rosu, acelasi pamant pe care il folosesc si la impodobirea parului. Am observat ca se dau cu chestia asta peste tot, pe tot corpul, si cred ca ii protejeaza cumva, poate de soare (?).