2dor | Tudor Vintiloiu

Am dormit excelent in cortul nostru, in campingul din Turmi. Toata noaptea s-au auzit in departare greieri, pasari ciudate si diverse zgomote salbatice. La 7 am pornit spre Omorate, foarte aproape de granita cu Kenya, motiv pentru care politia ne-a cerut pasapoartele.

Am oprit in Omorate unde am luat si micul dejun. Vis-a-vis, peste raul Omo se afla tribul Dassanech pa care l-am si vizitat dupa ce am mancat. Nemtoaica n-a vrut sa treaca raul. Noi da. Costa 40 de biri (4$) de persoana sa treci raul (dar asta am aflat abia dupa ce ne-am intors) si, normal, taxa de 50 de biri de intrare in trib. Raul se trecea cu o “barca” (jumatate de copac taiat longitudinal si scobit).

Raul e pamantiu si destul de infricosator pentru ca nu e limpede. Am mers cu emotii maxime: Tudor pentru intraga aparatura, eu pentru viata mea. N-am luat ghid cu noi, am mers pur si simplu, dar cei din Dassanech stiau prea bine cum merge treaba.

Dupa ce am dat mana cu seful tribului, care statea la un loc cu barbatii, am intrat in trib. Colibe mici de paie, si multe femei cu copii. Toti s-au aliniat dupa bunul obicei si asteptau sa fie alesi. Mi-a placut o femeie insarcinata. Arata foarte bine, era naturala si nu stia sa pozeze. Ne-ar placea sa avem poze cu ei facand diferite lucruri pe langa casa.. gen.. instantanee, nu doar sa stea in picioare si sa priveasca in aparat. E bine ca Tudor a reusit sa “fure” cateva poze, nu atat pentru ca nu a platit pentru ele, ci mai ales pentru ca nu au stiut ca sunt fotografiati, si pozele sunt mai naturale.

De cum intri in trib, toti copiii incearca sa te tina de mana, sau macar de cate un deget, si toti cer acelasi lucru: o poza! E foarte obositor si situatia e dificila. Nu ii poti impaca pe toti. Ar fi mult prea scump.

Ne-am intors la mal in siguranta, iar Tudor destul de multumit de poze. Cand sa plecam… SURPRIZA! Ne cereau inca 50 de biri, taxa pentru masina! Soferul tinea cu ei si degeaba am explicat ca masina NU a intrat in trib.. si ca deci nu aveam dece sa platim. Soferul a zis sa mergem la politie sa discutam acolo. Foarte bine! Am mers. Am zis aceeasi poveste: ca am dat 80 de biri pe barca, 50 de biri intrare in trib, iar masina a stat in sat. Nu a venit cu noi peste rau! Au vorbit intre ei in timp ce noi explicam, dupa care ne-au spus ca e pentru drum taxa. Pentru infrastructura, dar ca nu suntem obligati sa o platim.. La revedere atunci! Si am iesit pe usa! Asta mi-a dat asa o stare nasoala.. Chiar toti incearca sa te traga in piept!

Ne-am intors la Turmi unde era targ. A fost minunat! Atatea culori! Atatea lucruri de vanzare! Practic era targul celor din tribul Hamer, care are loc saptamanal in Turmi. Vindeau tot felul de mirodenii, tutun, cereale, capre, dar si nebunii pentru turisti - bratari, coliere, etc. Mi-am luat o piele de capra frumos impodobita cu margele, pe care cei din tribul Hamer o poarta in jurul braului ca pe o fusta. Destul de scump! Uri a negociat pentru mine (probabil pentru ca i-am dat cadou o cutie de creioane colorate ieri). A obtinut chiar un pret bun: de la 400 la 250 de biri. Mi-a zis ca lumea de aici nu-l prea “iubeste” (citez) pentru ca negociaza pentru turisti. Un vanzator chiar s-a luat de el ca cerea un pret prea mic.

Si aici se tin copiii dupa noi peste tot, dar ne-am obisnuit. Sunt foarte simpatici. Un tip i-a propus lui Tudor un schimb: sotia lui pentru mine :))) Asta dupa ce l-a intrebat daca nu cumva sunt sora lui, iar Tudor a zis ca sunt sotia. Lume pestrita la targ. A! Si am vazut faimoasele sandale facute din anvelope uzate. Aici toti poarta asa ceva.

De mentionat: 2 fetite mi s-au urcat in cap, la propriu, si mi-au facut tot parul numai codite. M-a cam durut, dar m-am amuzat pentru ca parul meu e mult mai moale decat al lor, asa ca nu puteau face nod la capatul fiecarei codite. Erau asa de mirate! :)) Le-am ajutat cu niste elastic.

Dimineata destul de tensionata. Pe Tudor il enerveaza la maximum XXXXXXX (pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, XXXXXXX este colega noastra de calatorie, o nemtoaica din Munchen cu care impartim costurile inchirierii masinii de teren) - nu sunt pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba de itinerariu, dar nici nu pun cartile pe masa sa stabileasca ceva. Tudor a zis ca el nu mai vorbeste despre asta, si ce hotaram noi doua cu soferul, asa ramane. Programul s-a modificat putin din cauza ca in Turmi e zi de piata maine, lucru care se anunta spectaculos.  Dimineata am plecat cu barca si a fost tare placut. Am vazut doua grupuri de hipopotami, crocodili si sute de pasari. Soarele n-a iesit, dar atmosfera a fost minunata.

Cand sa ajungem la barca, masina n-a putut inainta. Era o maioneza de noroi si santuri din cauza ploii torentiale de aseara. Asa ca am decis sa o luam la picior pana la malul lacului. Era de mers vreo 10-15 minute prin padure. “Capitanul” era in fata, iar noi trei in sir indian in spate. Ne-a aratat in noroi urmele proaspete ale unei turme de hipopotami si cateva urme solitare de ghepard (ambele creaturi trecusera pe acolo inaintea noastra si ni s-a cam ridicat parul pe ceafa la gandul ca am putea da nas in nas cu vreuna).

Am uitat sa zic ca ieri am facut cunostinta cu prima noastra musca tse-tse. Soferul era de-a dreptul isteric cand intra cate una in masina. Zicea ca intepatura doare extrem de tare, plus ca te poti imbolnavi.. motiv pentru care de cate ori intra cate o astfel de musca in masina, iesea haos. Se dadea din maini, se deschideau geamuri si usi, masina se oprea.

Dupa excursia de o ora si ceva cu barca, am stabilit sa ne asezam undeva la o cafea cu soferul si sa punem la punct traseul. In 20 de minute eram intelesi, lucru care a mai detensionat atmosfera. Am inceput sa glumim.. e ok. Incepem sa ne apropiem de triburi pentru ca la popasul la care am oprit am vazut cativa localnici foarte colorati, cu scoici, fuste de piele si tone de margele. Cand XXXXXXX si-a pus aparatul la ochi au simtit imediat! S-au ridicat si si-au acoperit fetele. Aici pozele costa. Ne-am intalnit colo, la popas, cu un cuplu de francezi care erau pentru a 7-a oara in Etiopia! Soferii nostri s-au sfatuit si au hotarat sa mergem - ca tot era in drum - si la tribul Arbore. Soferul ne-a zis sa stabilim cu ei dinainte pretul, apoi sa facem poze si sa nu lasam aparatul de la ochi, ca ne taxeaza iar.

Intrarea in trib a fost 50 de biri pentru masina, bani pe care ii ia seful tribului. Banii intra la el in buzunar, dar primesti o chitanta! Asta ne-a dat pe spate! Totul pare foarte oficial! Cand am intrat, tot tribul a format un cerc in jurul celor doua masini. Fete dezbracate pana la brau, copii pictati pe fata si corp, impodobiti cu pene.. etc, toti asteptau sa alegem.

Am avut senzatia ca jucam cu totii intr-o parodie. Adica auzisem ca asa se procedeaza, dar nu-mi inchipuiam ca poate fi chiar asa! Bineinteles ca nici Tudor nici XXXXXXX nu indrazneau sa se duca (era ca si cand te aflai intr-un bordel unde trebuia sa iti alegi fetele), Iar soferul ii zorea - trebuia sa ajungem in aceeasi zi la Turmi. Pana la urma au indraznit.. si atunci a inceput cu adevarat nebunia. Cum erau ei asa aliniati, au inceput sa se agite, sa ceara sa fie pozati, sa traga de tine, sa te apuce de maini si sa nu iti mai dea drumul. Eu am picat cred cel mai prost. Umblam dupa Tudor cu banii (ca sa ii platesc fotomodelele) iar localnicii or fi crezut ca sunt vreun om important. Accepta numai bancnote de 1 birr si doar cele relativ noi. Asa ca io fugeam la masina sa mai caut bancnote, veneam si plateam, ii aratam lui Tudor cate un posibil subiect sau pur si simplu ma uitam in jur. Foarte stresant ce s-a intamplat. Nu am rezistat mai mult de 10 minute, si asa va fi peste tot! De cei din tribul Mursi se zice ca sunt foarte violenti si razboinici. Acolo o sa fie interesant. Ajunsi in Turmi, ne-am instalat cortul in camping, si am mancat ceva in sat - am mers pe jos vreo 10 minute printr-un peisaj extraordinar.

Acolo ne-am intalnit cu Uri - un baietel de vreo 12 ani, care facea glume cu noi, vorbea bine engleza si era istet foc. Pentru varsta lui gandeste foarte matur. Se duce la scoala, dar o cam neglijeaza ca sa munceasca. Ne-a spus ca daca ai stomacul gol la scoala, nu te poti concentra. Trist.

Am pornit spre Parcul National Nechisar.. tarziu, ca de obicei. Ceasul in Africa pare sa nu functioneze dupa aceleasi reguli: soferul intarzie, micul dejun intarzie.. etc. Dupa ce am platit intrarile in parc, ne-am pus pe drum pe la 9. Parcul e absolut superb. De cum am intrat ne-a surprins vegetatia. Tot felul de flori, arbusti si cactusi. Sezonul ploios e pe sfarsite, asa ca e verde peste tot! E plin si de animale. Am vazut un fel de veverita, mai multe familii de babuini si cateva caprioare pitic. Sunt foarte ciudate - in primul rand din cauza marimii, dar au si un nas care seamana cu o mica trompa.

Am vazut si gazele, dar si cateva turme de zebre, care ne-au dat pe spate. Unele au stat chiar si la 3-4 metri de masina.

Am mers vreo 40 de kilometri pe niste stanci si rape pe unde nu am crezut ca poate vreo masina sa treaca. Toyota a putut. Apoi am ajuns si la campiile parcului (Nechisar inseamna Campii Albe), denumite astfel, datorita aspectului tipic de savana.. cu iarba uscata, arsa de soare. De deasupra imaginea a fost superba: cu cele doua lacuri uriase care strajuiesc intrarea in parc - Abaya pe de-o parte, rosiatic si tulbure, Chamo in partea cealalta, ireal de limpede si de albastru. Ne-am plimbat pana pe la 14 prin parc, apoi am luat-o inapoi.

Ne-am dus la masa, la pranz, si i-am zis soferului sa ne ia la ora 15. Asta cred ca l-a luat prin surprindere.. se astepta probabil sa vina iar la masa pe post de invitat.

Dupa masa am vrut sa vedem locul faimos unde cica se aduna zeci de crocodili pe malul lacului sa stea la soare. In ghidul nostru scria ca se poate ajunge si cu masina si cu barca. Am zis sa incercam cu masina, daca tot o platim. El o tinea una si buna ca nu se poate. Noi ca se poate. Pana la urma, la centrul de informare turistica ni s-a zis ca exista drum, dar ca e inchis. La naiba! Soferul mi s-a parut ca avea asa o atitudine.. Ne-a dus la unu cu barci de inchiriat (prieten de-al lui probabil) care ne cerea 450 de biri (45 de dolari) pentru o ora jumate. Prea mult! Am gasit un altul care cerea 300. Era deja 4 dupa-amiaza. L-am luat pe “capitan” si am pornit spre lac. Batea un vant.. Ne-am asezat frumos in barca, ne-am scos aparatele foto, baietii au montat motorul si au inceput sa impinga ambarcatiunea ca sa trecem de zona de mal unde erau balarii si nu se putea da drumul la motor. Si atunci a inceput filmul cu prosti. Baietii impingeau pe o parte, vantul ne sucea si ne impingea inapoi pe partea cealalta. Abia reusisem sa ne desprindem un pic, cand un tip cu o arma (paznicul parcului) ne-a intors inapoi ca sa vada chitanta ca am platit intrarea in parc de dimineata. Apoi inapoi la heirupism! N-a fost chip. Dupa 10-15 minute ne-am dat jos. Ramane pe maine dimineata, desi asta ne cam incurca planurile. Vedem..

Seara am mancat toti trei, iar restaurantul, si tot orasul de altfel a ramas brusc in bezna. Pana de curent. Ceva obisnuit pe aici, dar prima noastra pana. Aveam lanterne. Cand sa plecam spre hotel, pe intuneric, a inceput o ploaie torentiala ca in filme, cu tunete si fulgere! Am ajuns fleasca la hotel. Poate ca e mai bine ca ploua acum, ca poate maine va fi senin si soare.. astfel crocodilii si hipopotamii vor iesi la soare sa se incalzeasca.

La 7 dimineata am intalnit-o pe XXXXXX: blonda, inalta ca o nemtoaica, la vreo 35 de ani (?!). Mi-a placut de ea la prima vedere. Am ras si ne-am povestit peripetiile de pana atunci. Desi trebuia sa plecam la 7:30, cu tot cu schimbat bani (care la banca dureaza o vesnicie), cu facut rost de bani marunti (bancnote de 1 birr - foarte utile in sud) - ne-am urnit pe la 10:30. Drumul a fost foarte placut: asfalt dar si ceva off-road. Acelasi peisaj minunat.

XXXXXX e un pic ciudatica: nu pare sa manance nimic. Niciodata. Cu atat mai putin mancare etiopiana. Nici nu vrea sa incerce. E vegetariana. Stie ca in Africa se negociaza mult, dar uneori exagereaza. Vrea sa obtina tot timpul un pret mai bun. Nu e o strategie rea, dar uneori nu merge, iar uneori e chiar ridicol, cand e vorba de banane de un bir.

Noi am mancat seara cu soferul. Tudor a tinut sa-i faca cinste din nou, dupa ce tot noi platisem si la pranz, lucru care a nascut controverse. Tudor m-a acuzat ca m-am aliat cu  XXXXXXX.. si avea dreptate. Treaba trebuia discutata in particular.. dar nici el nu m-a consultat cand a hotarat sa ii faca cinste de fiecare data. Tipu’ pare acum ca s-a invatat.. vedem cum facem maine.. 

 Lucruri notabile astazi: am mancat acel “porrige” care se face din tulpina frunzelor de banan fals. Nu are absolut nici un gust, dar soferul zice ca tine de foame. XXXXXX nu a vrut sa guste.. evident! In plus, tot azi am invatat sa deosebesc bananii adevarati de cei falsi. E destul de simplu: cei adevarati au tulpina mai subtire, desi frunzele sunt identice.

Am intalnit in schimb un mosulica tare dragut (Sheriff s-a prezentat) care ne-a dus printr-o zona a pietii despre care nici nu stiam ca exista: piata de condimente (cu randuri intregi din cele mai diverse mirodenii - ocazie cu care am aflat ca exista totusi diferente intre tamaia care se arde la cafea si cea de biserica), piata de cosuri si impletituri, piata de piele (unde daca vroiai ti se putea face pe loc un toc de cutit, sau mai stiu io ce minuni iti treceau prin cap).